O iau razna.

Azi am o zi proastă.
Una din zilele alea în care gândesc mai departe de muncă,bani&stuff like that. Ziua în care mă gândesc la viaţa mea şi ce vreau de la ea.
Când o să fac ce-mi doresc? Când o să deschid ochii larg şi o să încep să trăiesc cu adevărat? Când?

I remember years ago someone told me I should take caution when it comes to love.. I did. Până te-am întâlnit pe tine. Ai ceva care mă pătrunde până în adâncul sufletului.
Nu că aş fi o persoană foarte sigură pe mine, dar când eşti în preajma mea, de un lucru sunt sigură, viaţa mea fără tine nu ar mai fi la fel.

Am niște nervi foarte puternici. Trebuie să mă liniștesc! Calm!

Deci! E clar că vorbesc singură acum! Nici nu vine vorba că aş da explicaţii cuiva, dar mă arde ceva să scriu pe "foaia" asta virtuală genul de om care îl văd în mine.
Sunt ciudată! Sunt extrem de ciudată! De când mă ştiu, mi-au fugit gândurile mai departe. Majoritatea oamenilor care îi cunosc, au un Da şi un Nu, o stangă şi o dreaptă, un alb şi un negru. La mine, culorile sunt amestecate, un Da poate să fie în acelaşi timp un Nu, un drum în dreapta poate duce spre stânga. Nu ştiu dacă mă explic cum trebuie.
Aveam aproape 9 ani, când am avut primul sentiment fizic şi psihic că viaţa mea va fi zbuciumată. Şi de atunci îl am în permanenţă. Cum sunt eu? Nu am ajuns încă să mă cunosc în totalitate. Doamne, îmi vin atâtea gănduri în momentul ăsta, că nici nu ştiu cum le înşir!
Ascult Justin Timberlake - Mirrors. Îmi provoacă o nelinişte în suflet, care îmi place. :)
Cum ziceam. Sunt un adult în devenire, de fapt, eram aproape la limita în care era să dispară copilul din mine. Ajunsesem un simplu om, cu capul plecat, cu stres, cu lipsă de bani, cu dezamăgiri, zero prieteni, zero viaţă socială. Probleme m-au invadat dintr-o dată. Independizare uşoară la început, apoi facturi neplătite, lipsă de munca, lipsă de bani, stres, stres şi mai mult stres. E adevărat ca banii nu-ţi aduc fericirea, dar ţi-o întreţin. Nu sunt o persoană care aleargă după mijloacele de plată din hârtie; am cunoscut şi răsfăţul şi foamea; dar consider ca toţi merităm un trai decent (casă şi masă). Singurul lucru bun care l-am cules din situaţia financiară de căcat prin care am trecut, este că în lipsa banilor, oamenii îşi arată adevărata personalitate. Nu contează asta oricum. M-am "călit" un pic, asta vroiam să spun. :P

.

Nici nu ştiu ce am să scriu. Am atât de multe idei şi atât de puţin vocabular. Îmi pare rău, că nu am avut ocazia să învăţ limba română cât de mult mi-ar fi plăcut. În fine, deviez. Ziceam că nu ştiu ce o să scriu pe blog. Am să încerc pe cât posibil, să-mi vărs gândurile şi poveştile care mă invadează zilnic.